Microexpresiile faciale. Furia

Microexpresiile faciale. Furia




Simţirea sentimentului de furie poate determina anumite senzaţii precum creşterea presiunii sângelui, înroşirea feţei, pronunţarea venelor de pe frunte şi de pe gât, modificarea respiraţiei, tremurul picioarelor, tensionarea muşchilor etc.


Politicieni manifestând emoţia de furie.


Expresia externă a furiei poate fi găsită în expresiile faciale, limbajul corpului, răspunsurile fiziologice şi uneori, în actele publice de agresiune. Oamenii şi animalele, de obicei fac zgomote puternice, îşi arată dinţii şi se privesc ochi în ochi atunci când furia începe să devină predominantă. Acesta este un comportament de avertizare a agresorului care pune în pericol securitatea individului.

Furie în stadiu avansat, cu trecere spre agresivitate. Faţa omului înainte de a ataca.

 

În timp ce majoritatea indivizilor care se confruntă cu acest sentiment, explica acţiunile întreprinse şi emoţia în sine ca un rezultat a ceea ce „s-a întâmplat cu ei anterior”, psihologii arată că o persoană supărată poate foarte uşor să greşească în judecăţi şi concluzii deoarece furia cauzează pierderea auto-controlului şi a observării obiective a situaţiei.

Furia poate fi cauzată de o serie de factori precum:

• Frustrarea simţită ca rezultat al acţiunii persoanelor cu care interacţionează individul,
• Pericolul fizic ce vine din exterior,
• Rănirea psihologică sau morală: insultele, vorbele urâte etc.,
• Observarea cuiva care încalcă normele şi valorile morale ale altei persoane: torturarea unei persoane, pedepsirea unui copil nevinovat etc..
Când o persoană nu îţi îndreptăţeşte aşteptările: un copil care primeşte doar note rele la şcoală îşi poate determina părinţii să devină furioşi pe el.

Sub impulsul unei furii intense, omului îi va fi imposibil să stea liniştit şi impulsul de a izbucni devine extrem de mare. O persoană furioasă, poate utiliza cuvinte murdare, poate striga, poate gesticula sau dimpotrivă, poate să nu îşi arate aproape deloc excesul de furie.

Furia se manifestă de la persoană la persoană diferit. La moment, o mare atenţie este acordată oamenilor care nu pot să îşi exprime furia şi mulţi terapeuţi, organizaţii cvasi-terapeutice se centrează în special pe cum să înveţe oamenii să îşi exprime sentimentele de furie, întrucât reţinerea acestui sentiment în sine este foarte dăunătoare stării psihice a individului.
Furia poate fi amestecată cu oricare dintre celelalte emoţii. Unele persoane pot simţi în acelaşi timp şi frica şi furia; furie şi dezgust etc. Unii oameni primesc o adevărată plăcere în a simţi sentimentul de mânie. Ei se bucură de aceste stări. Replicile ostile şi atacurile verbale nu doar că le produce plăcere dar sunt şi o sursă de satisfacţie, aceşti oameni căutând situaţii şi ocazii în care să-şi manifeste această emoţie. Ei pot chiar să se bucure de un schimb fizic de lovituri şi de rănile primite.
Unele studii au relevat faptul că în mijlocul unei mulţimi, putem observa mai uşor o faţă furioasă decât una fericită. Din cauza sentimentului de furie, sprâncenele coboară şi se apropie în forma de „V”. Între sprâncene se formeaza linii subţiri. Ochii sunt larg deschişi, fără clipire, sau îngustaţi până se ajunge să arate ca două fante, cu pleoapa inferioară deplasată in sus.

Furia se manifestă pe toate cele trei dimensiuni faciale (frunte, ochi, gură):

- Sprâncenele sunt trase în jos şi împreunate.
- Liniile verticale apar între sprâncene.
- Pleoapa de jos este tensionată şi poate sau nu să fie ridicată.
- Pleoapa de sus este tensionată şi poate sau nu să fie coborâtă de acţiunea sprâncenei.
- Ochii au o privire grea şi un aspect bombat.
- Buzele se găsesc în oricare din cele 2 poziţii de bază:
a) strânse ferm şi împreunate cu colţurile gurii trase sau coborâte.
b) deschise, intr-o formă rotundă, ca şi cum ar striga.
- Nările pot fi dilatate, dar acesta nu este un criteriu esenţial în exprimarea facială a furiei şi care de asemenea poate fi prezentă şi în tristete.
- Poate să apară ambiguitate doar dacă furia este vizibilă în toate cele 3 arii faciale.

 Articol scris de Emanuel Andelin.

(Emanuel Andelin este psiholog în cadrul Penitenciarului Arad. Şi-a luat diploma de licenţă la Universitatea de Vest din Timişoara, cu o lucrare ce are ca obiectiv de cercetare constituţia fizică în domeniul infracţionalităţii. Absolvent de masterat tot în cadrul aceleiaşi universităţi, cu specializarea în Ştiinţe Penale, din cadrul Facultăţii de Drept. Printre interesele sale se află influenţa constituţiei fizice asupra modului de alegere a infracţiunii, comportamentul nonverbal cât şi microexpresiile faciale. A publicat programul specific de asistenţă psihosocială destinat persoanelor vârstnice din penitenciare.)