Microexpresiile faciale. Surpriza

Microexpresiile faciale. Surpriza

Surpriza este una din emoţiile cele mai rapide. Să presupunem că deschideţi uşa de la intrare şi cineva sare asupra dvs. şi strigă: “Surpriză, la mulţi ani!” – ce se va întâmpla?

La început veţi deschide gura larg apoi vi se vor ridica sprâncenele, ochii vi se vor mări, gura se va deschide amplu în forma literei “O”. Toate aceste lucruri se vor întâmpla la fel de repede.

În continuare, dacă surpriza este placută, faţa vi se va destinde într-un zâmbet. Dacă surpriza a fost neplăcută, expresia care urmează este frica. Surprinderea este cea mai scurtă, în durată, emoţie. Se manifestă brusc la început. Dacă omul are timp să se gândească că este surprins şi arată acest lucru, atunci el nu este surprins. Această emoţie nu se reţine mult. Dispariţia ei este la fel de bruscă ca şi apariţia. 

Aproape orice lucru poate fi surprinzător atâta timp cât apariţia sa este cel mai puţin aşteptată. Un sunet ciudat, miros, gust, sau atingere poate fi surprinzătoare. C. Izard consideră că, surpriză, nu poate fi numită o emoţie în adevăratul sens al cuvântului, deoarece nu posedă astfel de caracteristici, care sunt inerente emoţiilor de bază precum bucuria sau tristeţea.

Etapele surprinderii:  Această emoţie este constituită din trei etape începâd cu apariţia şi dezvoltarea ei.
Prima etapă nedumerirea. Aceasta se manifestă cu o relativ scăzută încredere în corectitudinea experienţelor anterioare, atunci când un fenomen nu este în concordanţă cu această experienţă. Tensiunea este în mod deliberat slabă, vagă, şi experienţele din trecut nu sunt revizuite. Perplexitatea nu este clar exprimată, iar intensitatea lor este neglijabilă.
A doua etapă este asociată cu “surprinderea anormală”. Este o consecinţă a intensificării conflictului, de conştientizare a incompatibilităţii fenomenele observate de la experienţa anterioară.
Etapa a treiauimirea. Ea apare atunci când o persoană este absolut convinsă de corectitudinea rezultatelor anterioare ale procesului de gândire şi a prognozelor făcute, opuse realităţii.

Manifestarea surprinderii
Deoarece manifestarea surprinderii este scurtă, ea este, de obicei, imediat urmată de o altă emoţie cu scop apreciativ ca răspuns la precedenta. În general manifestarea surprizei pe faţă poate varia de la mediu la extrem. Apariţia soţiei în oficiul soţului va fi probabil mai puţin surprinzătoare decât apariţia unui prieten pe care nu l-a văzut de câţiva ani. Reacţia de debut a individului, este considerată cea mai extremă atribuindu-se anumite caracteristici care o disting de fapt de surprindere. Manifestându-se la nivel facial, reacţia din start diferă de caracteristicile surprinderii în sine. Ochii clipesc, capul se mişcă spre spate iar buzele se retractează şi aici apare mişcarea de “start”. Spre deosebire de surprindere care poate fi plăcută sau neplăcută, reacţia de debut este de obicei neplăcută.

 

- Sprâncenele ridicate, încât sunt curbate şi ridicate,
- Pielea de sub sprâncene este întinsă,
- Riduri orizontale de-a lungul frunţii,
- Pleoapele sunt deschise, pleoapa de sus este ridicată, cea de jos este trasă in jos, iar deschiderea ochiului (sclera-suprafaţa albă din jurul irisului- se vede toată).
- Gura este deschisă, nu există tensiune la nivelul gurii.

Articol scris de Emanuel Andelin.

(Emanuel Andelin este psiholog în cadrul Penitenciarului Arad. Şi-a luat diploma de licenţă la Universitatea de Vest din Timişoara, cu o lucrare ce are ca obiectiv de cercetare constituţia fizică în domeniul infracţionalităţii. Absolvent de masterat tot în cadrul aceleiaşi universităţi, cu specializarea în Ştiinţe Penale, din cadrul Facultăţii de Drept. Printre interesele sale se află influenţa constituţiei fizice asupra modului de alegere a infracţiunii, comportamentul nonverbal cât şi microexpresiile faciale. A publicat programul specific de asistenţă psihosocială destinat persoanelor vârstnice din penitenciare.)